Ce este vaginoza bacteriană (VB)?
Vaginoza bacteriană este cea mai frecventă cauză de secreții vaginale la femeile aflate la vârsta reproductivă. Deși nu este o infecție clasică, ci o disbioză vaginală — adică un dezechilibru între bacteriile „bune” și cele patogene —, consecințele sale pot fi semnificative: disconfort, risc crescut de infecții cu transmitere sexuală, complicații obstetricale și recurențe persistente.
În mod normal, vaginul este colonizat de miliarde de microorganisme, majoritatea fiind lactobacili — bacterii benefice care protejează mediul intim. Cele mai importante specii sunt:
🦠 Lactobacillus crispatus, L. gasseri, L. iners și L. jensenii.
Acestea mențin un pH acid (sub 4,5), secretă acid lactic, peroxid de hidrogen și bacteriocine, care inhibă dezvoltarea agenților patogeni.
Când echilibrul se rupe (după antibiotice, menstruație, contact sexual, stres sau schimbări hormonale), lactobacilii se reduc și apar bacterii anaerobe precum Gardnerella vaginalis, Atopobium vaginae sau Prevotella spp., determinând vaginoza bacteriană.
Eubioza și disbioza vaginală
În eubioză, flora vaginală este dominată de Lactobacillus crispatus, asociată cu fertilitate normală, protecție împotriva infecțiilor și sănătate intimă optimă.
În disbioză, lactobacilii scad, iar bacteriile anaerobe proliferează, crescând pH-ul vaginal peste 4,5 și alterând biofilmul protector.
Disbioza vaginală este legată de:
vaginoză bacteriană (VB);
infecții recurente cu transmitere sexuală (HPV, Chlamydia, Trichomonas);
infertilitate și complicații ale implantării embrionare;
risc crescut de naștere prematură;
sindrom genito-urinar al menopauzei.
Cum se manifestă vaginoza bacteriană
Semne și simptome:
secreții gri-albicioase, omogene, aderente la pereții vaginali;
miros fetid („de pește”), mai accentuat după contact sexual;
disconfort local, arsură sau ușoară iritație;
uneori, lipsa completă a simptomelor (în <50% dintre cazuri).
Diagnostic diferențial:
Candidoză vaginală – secreție albă, grunjoasă, fără miros;
Trichomoniază – secreție spumoasă, galben-verzuie, urât mirositoare;
Vaginita atrofică – uscăciune și iritație la menopauză;
Cervicită (Chlamydia / Gonoree);
Vaginita aerobă.
Biofilmul – cauza ascunsă a recurențelor
Un element cheie în înțelegerea vaginozei bacteriene este biofilmul bacterian.
Acesta este un strat protector produs de Gardnerella vaginalis și alți germeni patogeni, care aderă la mucoasa vaginală, formând un „scut” împotriva tratamentelor.
Biofilmul:
protejează bacteriile anaerobe de antibiotice;
permite proliferarea altor patogeni (Atopobium, Prevotella);
eliberează amine (responsabile de mirosul specific „de pește”);
conține enzime (sialidaze, proteaze) care distrug bariera mucoasă;
inhibă acțiunea sistemului imunitar local.
Biofilmul este motivul real pentru care vaginoza bacteriană recidivează în 50–80% din cazuri, chiar și după un tratament corect antibiotic.
Tratamentul modern al vaginozei bacteriene
Etapa 1 – Antibioterapia (conform ghidurilor CDC 2021)
Opțiuni standard:
Metronidazol oral 500 mg, de 2 ori/zi, 7 zile;
Metronidazol vaginal 0,75%, un aplicator/zi, 5–7 zile;
Clindamicină cremă 2%, un aplicator/zi, 7 zile.
Alternative (CDC 2021):
Tinidazol 2 g/zi timp de 2 zile (nu în sarcină);
Clindamicină ovule 100 mg, 3 zile;
Secnidazol 2 g, doză unică orală.
Rata de vindecare inițială: 80–90%, dar recidivele sunt frecvente (50–60% în 6–12 luni).
Etapa 2 – Refacerea microbiotei cu probiotice
După antibiotic, flora vaginală trebuie repopulată cu lactobacili specifici.
Antibioticele nu pot restabili echilibrul natural și pot distruge inclusiv bacteriile benefice.
Aici intervin probioticele vaginale cu tulpini documentate, precum Lactobacillus crispatus M247.
Rolul Lactobacillus crispatus M247 – „gardianul” florei feminine
Cum acționează:
Restabilește pH-ul vaginal sub 4,5;
Produce acid lactic (forme D și L – unice în eficiență);
Secretă peroxid de hidrogen cu efect antibacterian și antiviral;
Modulează citokinele antiinflamatorii;
Concură cu agenții patogeni pentru locurile de adeziune;
Reduce biofilmul produs de bacteriile anaerobe.
De ce este considerat cel mai protector lactobacil:
Produce cantități mari de acid lactic, menținând un mediu acid sănătos;
Singurul care generează ambele forme de acid lactic (D și L), având efect bactericid și virucidal;
Favorizează eubioza vaginală (CST I) – cea mai sănătoasă stare microbiană;
Promovează stabilitatea ecosistemului vaginal pe termen lung.
📚 Studiile clinice recente au demonstrat că L. crispatus M247 reduce semnificativ rata recurențelor când este administrat după tratamentul antibiotic, fiind sigur, bine tolerat și eficient.
Vaginoza bacteriană în sarcină
VB netratată în sarcină se asociază cu:
risc crescut de naștere prematură;
ruptură prematură a membranelor;
infecții post-partum.
Toate femeile simptomatice trebuie tratate:
Metronidazol oral 500 mg/zi (7 zile) sau 250 mg de 3 ori/zi;
Clindamicină orală 300 mg/zi (7 zile).
🔹 Metronidazolul este sigur după primul trimestru.
🔹 Clindamicina cremă se evită în a doua jumătate a sarcinii.
După tratamentul antibiotic, recolonizarea florei cu probiotice vaginale este esențială pentru menținerea sănătății vaginale și prevenirea complicațiilor obstetricale.
Recomandări pentru prevenirea recurențelor
✅ Urmează complet tratamentul prescris, inclusiv faza probiotică.
✅ Evită dușurile vaginale și produsele parfumate.
✅ Poartă lenjerie din bumbac și evită hainele strâmte.
✅ Utilizează prezervativul pentru a preveni dezechilibrele bacteriene.
✅ Redu stresul și menține o alimentație bogată în probiotice naturale (iaurt, kefir).
✅ Consultă medicul ginecolog la 4–6 săptămâni după tratament.
Concluzie – o abordare nouă, bazată pe echilibru
Vaginoza bacteriană nu este doar o „infecție recurentă”, ci un semnal al dezechilibrului florei vaginale.
Terapia modernă combină tratamentul antibiotic cu restabilirea ecosistemului vaginal prin tulpini probiotice specifice, precum Lactobacillus crispatus M247.
„Refacerea microbiotei vaginale este cheia succesului în prevenirea recurențelor. Nu tratăm doar simptomele, ci redăm echilibrul natural al feminității.”
